Acum vreo doi ani si jumatate, chiar de ziua internationala a dorului, scriam articolul “Mi-e dor”. Recitindu-l zilele trecute, am realizat ca subiectul a fost abordat destul de superficial.
Deci ce este de fapt dorul? Cum il abordam si cum traim cu el, sau mai exact, se poate trai cu asa ceva?
Conform uneia dintre multele definitii ale dictionarului explicativ dorul este dorinta puternica de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o indeletnicire preferata; nostalgie. Si pornind de la aceasta definitie putem spune ca dorul este de mai multe feluri. Este dorul de parinti si frati, este dorul de copii, dorul de omul iubit si dorul de viata. Patriotii ar zice ca mai e si dorul de tara dar noi nu facem politica. Dar se le luam pe rand.
Dorul de parinti si frati. Aici este complicat caci cel putin in cazul parintilor dupa o anumita varsta ii ai sau nu. Eu personal nu il mai am pe tata si recunosc ca sunt momente in care ma gandesc la el. Chiar daca am facut o facultate in opinia mea tata a fost cel mai destept om pe care l-am cunoscut si ma mandresc cu faptul ca multe dintre calitatile sale in mod special spiritul practic si gandirea orientata catre rezultat le-am mostenit. Plus ca am si furat putina meserie de la el. Dar dincolo de astea, tata era un om cu o mare experienta de viata si care stia mereu sa ma motiveze. Da imi lipseste mult, iar acest dor din pacate nu se va stinge niciodata si asa se intampla in general cu cei care parasesc aceasta lume, lasa un dor imposibil de stins.
Apoi este dorul de copiii nostri. Dupa doua luni de despartire de copilul meu, din motive obiective, curand ne vom revedea si marturisesc ca am niste trairi foarte puternice. Nu stiu ce sa fac mai intai, nu stiu cum sa fac sa fie mai bine si de multe ori ma gandesc ca imi fac mult prea multe griji caci pentru ea faptul ca suntem impreuna inseamna ceea ce inseamna pentru mine adica tot si chiar daca ne vom revedea pentru cateva zile, acele zile sunt extrem de valoroase.
Dorul de omul iubit. Aici ma abtin sa comentez mai multe, pentru ca e interpretabil, pentru ca de multe ori acest dor este univoc, rareori este biunivoc. Pentru cei pentru care este univoc, dorul este o suferinta fara margini chiar si apa pe care o bea are gust de pelin. Pentru cei din a doua categorie, dorul este aperativul unei mese pline sau preludiul unei nopti intense, oricum o privesti, pentru acestia dorul este o asteptare placuta.
Si nu in ultimul rand este si dorul de viata, iar acesta se manifesta atunci cand ai traversat o perioada urata a existentei tale, in care ai avut multe incercari, ai trait multe depresii, te-ai simtit trist, insingurat si parasit. Cunosc cumva starea, am trecut prin ea si am crezut de multe ori ca am ajuns la capat de drum dar m-am gandit ca undeva candva am trait momente frumoase, clipe sublime si mi s-a facut dor de viata, de traire. Am descoperit ca poti trai frumos dedicandu-te lucrurilor care iti plac, oamenilor care te iubesc neconditionat. Eu unul cred ca sunt norocos, caci exista cel putin o persoana care ma iubeste si o iubesc neconditionat si aceea este fiica mea. Ca poate mai sunt si alte persoane nu stiu, ceea ce insa stiu e ca in cateva zile acest dor il voi stinge in acele clipe pe care le voi petrece cu fetita mea.
Deci, se poate trai cu dorul? Da, indiferent ca este unul care este permanent legat de oameni care au plecat din aceasta lume sau este unul temporar legat de oameni care raman legati permanent de noi. Atata vreme cat intelegem ca sunt lucruri care depind de noi si lucruri care sunt dincolo de de puterea noastra de control, dorul poate deveni un aspect suportabil al existentei noastre.
Dorul – cum traim cu el…
27 Tuesday Nov 2018
Posted Uncategorized
in