Cand eram copil iubeam sarbatorile. Casa mirosea a brad, cozonaci si sarmale, mergeam la colindat si pentru vremurile acelea pot sa spun ca era maxim si culmea, eram si fericit. Pentru ca atunci sarbatorile chiar erau despre prieteni, familie, dragoste, sentimente sincere si era ceva frumos. In ziua de azi lucrurile sunt radical schimbate. Craciunul este despre cum ne umplem cosurile in hipermaket, cum facem coloana de masini pe DN1 in drum spre statiunile de pe Valea Prahovei, culmea, ne mai dam si check-in si ne vaitam de cat de aglomerat este, sau ne punem poze cu tot ce pregatim in casa ca sa aratam cat de dibaci suntem noi in bucatarie, desi am indoieli ca afuma prea multi bucataria si apoi ne ghiftuim cu de toate ca apoi sa umplem urgentele de cat de cumpatati am fost. In esenta craciunul zilelor noastre este despre social media. Fie ca vorbim de facebook, instagram, whatsapp, snapchat sau mai stiu eu ce, totul acolo este vesel, idilic, fericire cat cuprinde, dar oare chiar asa e? Haideti sa analizam un pic, sa ridicam putin coltul cortinei. Posibil sa nu va placa dar totusi e mai corect sa spunem lucrurilor pe nume decat sa ne prefacem ca totul este frumos. Intentionat am asteptat sa treaca sarbatoarea Craciunului, pentru ca nu am dorit sa bag pe nimeni in depresie.
Despre ce discutam? Despre instrainare, sentimente false, in general mai multa tristete decat bucurie.
Multi se duc sa petreaca in familie pentru ca “asa trebuie”, asa e traditional, adica asta ar fi regula. Multe zambete false, printre doua sesiuni de privit in telefon, multe glume rasuflate si in general multa falsitate. Adaugati la asta multa mancare grea, mult alcool si aveti tabloul complet. Asta e Craciunul celor “legati”, a celor care se presupune ca au o familie sau o relatie, de multe ori tocita si plina de rutina, fara sare si piper, a celor care se duc in dormitor sa si-o traga nu sa se iubeasca si care folosesc alcoolul pe post de agent motivational si sting lumina gandind ca toate pisicile sunt negre pe intuneric. De ce? Pentru ca fiecare probabil se gandeste in alta directie, la altcineva. Bine dracu ca le cere nimeni sa strige numele si CNP-ul in timpul sexului ca ar fi si mai palpitant. Asta as zice mai repede ca e Craciunul celor prost insotiti. Pentru ca cel mai bine se vede in acesta perioada cat de “unsa” merge relatia, casnicia sau ce o mai fi acolo. Nu e insa o regula general valabila. Cunosc si cupluri, familii in care chiar domneste fericirea, dragostea, iar spiritul craciunului chiar e autentic.
A doua categorie e a celor care sunt singuri pe bune. La astia chiar e trist pentru ca zilele astea sunt o adevarata tortura. Nu e usor sa fii trist, singur si nefericit si sa vezi la tv sau pe social media bucurie chiar daca acea bucurie nu e “real deal” ci doar butaforie. Chiar daca ai masa plina, ai tot ce iti trebuie, tot e naspa sa te trezesti in dimineata de Craciun si sa n-ai cui sa ii spui o urare. Poti sa umpli peretii de facebook cu o tona de glume sau fotografii, daca esti singur, te loveste puternic. Motivele pentru care ajung oamenii sa fie singuri nu le explic. Am facut-o in multe alte articole, ceea ce vreau sa expun este ceea ce simt ei de fapt. Si ceea ce simt de fapt este depresie, lipsa de utilitate si abandon.
Personal nu m-am dat niciodata in vant dupa aceste sarbatori. Daca in copilarie le iubeam pentru ceea ce am expus mai sus, acum la maturitate le consider zile ca oricare altele cu un accent mai mare pe consumism, ipocrizie si superficialitate. Insa imi plac sarbatorile dintr-un singur punct de vedere. Sarbatorile cern oamenii. Atunci vezi daca pentru cei pe care ii consideri prieteni chiar contezi sau esti ultima gaina de la avicola. Si trebuie sa va zic ca de astfel de trieri am avut parte an de an. Trist e ca de la an la an mai cern cate unul. Dar pe de alta parte poate e mai bine.
Acum, de ce Craciunul celor singuri? Pai voi credeti ca aia prost insotiti nu-s singuri? Ba da, si la aia e mai nasol. La cei care sunt oficial singuri este o chestie asumata, dar cei prost insotiti sunt si mai tristi. Poate doare, dar la astia in general unul e consumabil. Din pacate Craciunul devine sarbatoarea deciziilor proaste luate dea lungul vremii, caci atunci vezi cam cat de bine ai ales si mai ales cat de aiurea e sa joci teatru numai ca asa e schema sau ca trebuie sa dai bine in poza.
De Craciun sa fim mai buni? Da, dar cu noi insine sa fim generosi. Nu indemn la egoism ci indemn la maturitate, inteligenta si cerebralitate in asa fel incat sa nu trebuiasca sa ne jucam dea fericirea sau mai pe romaneste sa fim papusi legate cu sfoara intr-un teatru de prost gust. Am zis intotdeauna ca viata este un spectacol dar pe bune ca prefer sa fiu regizorul vietii mele si chiar daca anul asta de craciun si poate si la anul voi fi singur macar sa stiu ca raman cu ceva intact si aceea este demnitatea mea
Craciunul celor singuri
27 Friday Dec 2019
Posted Uncategorized
in